Pirateria, hobby sau necesitate

Piratarea soft-urilor, deși un obicei la modă printre români, începe să se transforme într-un monstru ce-și arată colții. Ușurința cu care se descărcau odinioară mii de lucruri de pe dc++ sau de pe torenți începe să fie dată uitării. Nu pentru că un sentiment profund de onestitate ar fi lovit populația României, ci pentru că poliția a demarat cu ceva timp în urmă câteva acțiuni mai mult sau mai puțin agresive, menite să trezească conștiința pericolului real la care se supun utilizatorii ce descarcă tot felul de lucruri de pe internet, fără intenția de a le plăti.

Problema licențelor neplătite nu este nicidecum una autentic românească, ci una a populațiilor sărace, în general, cu cetățeni ai căror venituri lunare sunt cu mult sub costul mediu al unei licențe de Windows, spre exemplu. Este aproape imposibil ca, având un salariu de 1000 de RON, să poți achiziționa o licență de 1200 RON. Problema există și este una cât se poate de actuală. Însă, în autenticul stil românesc, problemele nu aduc cu ele și soluții.

Cum am putea atenua măcar, dacă nu chiar stopa, fenomenul pirateriei online? Probabil că o scădere a prețurilor licențelor, pe piața din România, ar fi prima soluție. Apoi, educarea copiilor încă din clasele primare (presupunând că accesul la computere nu mai este o problemă pentru elevii de I-IV, măcar în mediul urban) în spiritul respectării a ceea ce alții au creat, ar fi de bun augur. Căci, la drept vorbind, piratarea înseamnă furt intelectual.

Iar dacă mentalitatea românească, în materie de educație civică, va avea rădăcini la fel de putrede în anii ce vor urma, roadele nu au cum să fie de bun augur. Iar progresul nostru, ca societate, va fi unul steril.

Ai ceva de spus? Lasă un comentariu.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Citește articolul precedent:
Gadget-urile, prieteni sau dușmani

Spiritul practic al omului modern crește în fiecare zi, și odată cu el crește și dorința de a avea un...

Închide